Epilog

durere!

urlet!

furtuna!

Un val spumos de amintiri ma izbeste de mal.

Ma scufund.

Ma scufund incet cu oricare zi ce trece.

Inghit scarbit fiecare te iubesc pentru ca

esti tot ceea ce mi-am dorit.

Cand vreau sa fiu mereu aici pentru tine simt un nod in gat si ma inec cu frica de a nu te pierde.

Cand ma urasti zambesc tampit si suspin in ipostaza de victima.

Adierea calda a vantului imi plaseaza cate un va fi bine si sarut cea mai importanta persoana din viata mea.

Pasesc pe scara urnita de singurul om care ma cunoaste cu adevarat si te ador atunci cand imi iau avant.

Pentru ca nu mai simt ca la inceput ma prabusesc teatral, dar bula mea de superficialitate ma mentine la suprafata.

Dar princiipile tale nu te lasa sa plangi dupa ce a trecut, nu?

Pacat ca nici nu ma mai recunosti..